Femeia suflet

Iti aude glasul atunci cand bate vantul si ii se pare ca o strigi de undeva de departe si o chemi...apoi zambeste subtil si isi spune " offf....ce prostie ".

Se impiedica si zambeste la fiecare pas ce-i aduce aminte de un timp trecut. Ii dau lacrimile atunci cand e innorat si ploua, nimic nu o face sa iasa din casa pe o vreme ca asta, dar daca o iei de mana si ii spui la ureche " te iubesc" ar merge oricum si oriunde.

Se trezeste de multe ori stand fara nici un motiv pe o anume banca dintr-un anume parc, zambind fara motiv si parca o voce ii rasuna in cap " a fost ieri sau acum un secol...". Dar i se intuneca minte caci stie ca totul este efemer.

Mirosul de flori de tei din fata casei voastre o face sa se gandeasca la viata si la primavara. Se trezeste in fiecare diminetza cu el impregnat in piele, in par, in inima si'n suflet...zambeste si spune " ce frumos e afara...".

Nu, ploua dar ce mai conteaza...

putin bolnav, dar o sa-mi treaca intr-o joi....

Jur ca nu mai inteleg nimic.
Nu inteleg de ce nu facem rau si de ce refuzam cu indarjire sa fim sinceri uni cu ceilalti.
Poate gresesc eu, poate nu stiu prea multe,dar noi nu suntem sa facuti sa traim in adevar sau din adevar...Sinceritatea nu inseamna nimic...
Cateodata prindem curaj si vrem din tot sufletul sa fim sinceri, dar nu se intampla nimic, ne rezumam doar la tacere, ne complacem intr-o stare de tristete si traim asa tot restul vietii noastre.
STop!

Duminica 8.03.09, m-am trezit cu sentimentul ca nimic nu va ma fi la fel, am avut dreptate...Sentimentul asta de tristete nu o sa-mi mai treaca niciodata.

Inspiratie sau insomnie...

Ma agatz cu mintea de orice gand imi vine in cale...e aproape isuportabila senzatia de nimic.
E ciudat, dar acum la ora asta tazie, ma simt ca un nimeni care scrie despre nimic...ma gandesc ca e si normal atata vreme cat blogul meu se numeste " nimic de spus ".
Nimic nu conteaza in lumea asta si daca te lupti prea mult nu castigi nimic,treci prin viatza si nu intelegi nimic din ea,ajungi sa imbatranesti fara sa stii nimic despre tine sau despre cei din jurul tau,iar eu ma lupt acum cu nimicul din capul meu ... nimic,nimic,nimic!

Primul pas...

Acum am facut primul pas, e prea tarziu sa ma intorc si sa fug, cum fac de obicei...
Daca aseara eram intr-o stare de negare totala(vezi prima postare " nicidecum " ),azi noi orizonturi mi se deschid in fatza iar curajul prinde aripi sau aripile prin curaj sa zboare...

Nicidecum...

"..."
Asta este starea mea acum, nu am nimic in cap si fac eforturi supraomenesti sa-mi adun cuvintele ce-mi zboara prin cap ca sa costruiesc un text plauzibil si poate interesant...
E atat de greu iar ideeile nu vor nicidecum sa mi se arate...
Asa ca cu riscul de fi penibila e tot ce pot sa scriu acum, in aceasta zi de luni...